Legea unitară a pensiilor ar putea să îi fie fatală ministrului Muncii, Mihai Constantin Şeitan. Lunea trecută a fost chemat la ordine în şedinţa BPN al PDL şi i s-a cerut să explice mai bine în media ce înseamnă această lege. Numai că domnul ministru are probleme mari de comunicare şi la propriu şi la figurat. Cum încearcă să explice ceva îşi dea cu stângul în dreptul. Nervozitate maximă vine şi din partea aleşilor PDL. Aceştia au cerut ca să le fie date punctaje de la minister ca să poată explica atunci când sunt întrebaţi de presă sau de cetăţeni dacă până la urmă pensiile scad sau cresc după recalculare. Punctajele nu numai că nu au venit sau au venit parţial, dar ele s-au ţi bătut cap în cap punându-i pe democrat-liberali în situaţii penibile.

Dacă ar fi să mă iau după ce spun unii senatori ai PDL, atunci îmi e clar că domnul Şeitan e un candidat cu şanse serioase de a fi remaniat cât de repede.

Imaginaţia alegătorului român este fără limite. După reuniunea Biroului Permanent Naţional extins de la Poiana Braşov se pare că democrat-liberalii au cam renunţa la sigla reprezentată de un măr. Imediat imaginaţia cetăţenilor votanţi a luat-o iar razna. Azi vă prezint o nouă propunere de siglă pentru partidului de suflet al preşedintelui. Noutatea o reprezintă explicaţiile de heraldică cu care vine însoţită noua propunere:

1. Schimbarea denumirii din PD-L in P.P., abrevierea nevenind insa de la PartidulPopular ci de la Partidul Prezidential;

2. Adoptarea uneia dintre urmatoarele variante de sigle:

-,,ciolanul’’, deoarece este singurul lucru pentru care liderii PD-L ar face orice sacrificii;

-,,busola’’, pentru a-si gasi odata pentru totdeauna locul pe axa politicii romanesti;

-,,lumanarea’’, ce are o dubla conotatie: pt ca PD-Lul sa nu mai orbecaiasca in bezna ideologica si pentru ca este simbolul preconizatului deces al economiei nationale puse pe butuci de actualul guvern.

Via Alexandru Sandu.

Domnul europarlamentar le transmite pe blogul personal un SÂC SÂC interesant jurnaliştilor (vezi AICI). Domnia sa pleacă de la premisa că PDL se va reforma. Urmează apoi un întreg raţionament care nu poate să fie altfel decât premisa - în opinia mea gresite ambele. Cristian Preda ne spune că reforma într-un partid nu înseamnă neaparat şi război prin presă şi execuţii publice. Cu asta sunt de acord, dar cu ce urmează nu - "Indiferent cine e victima sau cine ar putea fi victimele, doar execuţiile par să atragă simpatia neştirbită, consensul mediatic şi aplauzele galeriei.", mai spune Cristian Preda.

PDL e în atenţia presei nu pentru că ar fi un partid indisciplinat ci tocmai pentru că este considerat a fi un partid foarte disciplinat. Orice incident, orice mic incident este umflat de presă tocmai pentru că acolo nu prea se întâmplă nimic. Şi totuşi liniştea din PDL nu e chiar linişte. Jurnaliştii acreditaţi la partid sau la Parlament ştiu foarte bine că liniştea din partid e doar aparentă şi că loviturile la gioale sunt foarte dure şi dureroase. Prin urmare trebuie Reformă în PDL şi ea trebuie să se vadă. Am impresia că domnul europarlamentar şi colega lui Monica Macovei se înşeală crezând că ideile lor şi larma făcută pe bloguri a fost bine primită în BPN al PDL. Lumea oranj îi percepe ca "fiind oamenii preşedintelui" şi de aceea nu va comenta nimeni pe faţă.

Prin urmare... eu cred că PDL nu se poate reforma cu actualii lideri - să reformezi PDL cu Videanu, Berceanu, Udrea, Boc, Blaga şi alţii e ca şi cum ai reforma PSD cu Năstase, Mitrea, Hrebenciuc şi Vanghelie :))) Domnul Preda ne spune sfătos într-un sfârşit un cuvânt de duh: "Ca şi în alte situaţii istorice, ideile aduc victoria. Nu pumnii." Tot ce se poate şi citatul nu e universal valabil după cum ştie şi domnul profesor, numai că eu nu îi văd pe actualii şefi ai PSD să renunţe după o luptă de idei :)))